fortificatie

fortificatie
фортификация; укрепления
* * *
сущ.
воен. укрепления, фортификация

Dutch-russian dictionary. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Смотреть что такое "fortificatie" в других словарях:

  • fortificaţie — FORTIFICÁŢIE, fortificaţii, s.f. Construcţie militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor şi a bombelor de avion şi a înlesni acţiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de… …   Dicționar Român

  • fortificáţie — s. f. (sil. ţi e), art. fortificáţia (sil. ţi a), g. d. art. fortificáţiei; pl. fortificáţii, art. fortificáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • bretesă — BRETÉSĂ, bretese, s.f. 1. Lucrare de fortificaţie medievală care întărea altă fortificaţie. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bretésă s. f., g. d. art. bretései; pl …   Dicționar Român

  • palisadă — PALISÁDĂ, palisade, s.f. 1. Element de fortificaţie, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groşi şi lungi bătuţi în pământ, legaţi între ei cu scânduri, frânghii etc. şi având între spaţii împletituri de nuiele, mărăcini,… …   Dicționar Român

  • baraj — BARÁJ, baraje, s.n. 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (mil.) Lucrare de fortificaţie făcută spre a opri… …   Dicționar Român

  • bastion — BASTIÓN, bastioane, s.n. (Adesea fig.) Fortificaţie cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colţurile unei fortăreţe. [pr.: ti on] – Din fr. bastion. Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98  BASTIÓN s. (mil.) (înv.) tabie.… …   Dicționar Român

  • fort — FORT, forturi, s.n. Lucrare de fortificaţie construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr un sistem de întărituri şi care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort. Trimis de cata,… …   Dicționar Român

  • parcan — PARCÁN, parcane, s.n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuinţată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificaţie făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [var.: (reg.) părcán… …   Dicționar Român

  • cavalier — CAVALIÉR, cavaliere, s.n. 1. Terasă înaltă, construită într o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de a lungul unui drum, format prin curăţarea şanţurilor. [pr.: li er] – Din fr. cavalier. Trimis de …   Dicționar Român

  • redan — REDÁN, redane, s.n. 1. Lucrare simplă de fortificaţie, alcătuită dintr un zid în formă de unghi ieşit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinţi alăturaţi, folosit în arhitectura… …   Dicționar Român

  • redută — REDÚTĂ, redute, s.f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de şanţuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (înv.) Local public de petrecere cu muzică şi dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute. Trimis de… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»