- fortificatie
- фортификация; укрепления
* * *сущ.воен. укрепления, фортификация
Dutch-russian dictionary. 2013.
fortificatie
Смотреть что такое "fortificatie" в других словарях:
fortificaţie — FORTIFICÁŢIE, fortificaţii, s.f. Construcţie militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor şi a bombelor de avion şi a înlesni acţiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de… … Dicționar Român
fortificáţie — s. f. (sil. ţi e), art. fortificáţia (sil. ţi a), g. d. art. fortificáţiei; pl. fortificáţii, art. fortificáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
bretesă — BRETÉSĂ, bretese, s.f. 1. Lucrare de fortificaţie medievală care întărea altă fortificaţie. 2. Armătură mobilă a coifului care apăra nasul. – Din fr. bretesse. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 bretésă s. f., g. d. art. bretései; pl … Dicționar Român
palisadă — PALISÁDĂ, palisade, s.f. 1. Element de fortificaţie, folosit în amenajările defensive mai vechi, alcătuit din pari groşi şi lungi bătuţi în pământ, legaţi între ei cu scânduri, frânghii etc. şi având între spaţii împletituri de nuiele, mărăcini,… … Dicționar Român
baraj — BARÁJ, baraje, s.n. 1. Construcţie care opreşte cursul unui râu spre a ridica nivelul apei în amonte, a crea o rezervă de apă, o cădere de apă pentru hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz. 2. (mil.) Lucrare de fortificaţie făcută spre a opri… … Dicționar Român
bastion — BASTIÓN, bastioane, s.n. (Adesea fig.) Fortificaţie cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colţurile unei fortăreţe. [pr.: ti on] – Din fr. bastion. Trimis de paula, 05.04.2002. Sursa: DEX 98 BASTIÓN s. (mil.) (înv.) tabie.… … Dicționar Român
fort — FORT, forturi, s.n. Lucrare de fortificaţie construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr un sistem de întărituri şi care este menită să apere un centru important sau o linie strategică. – Din fr. fort. Trimis de cata,… … Dicționar Român
parcan — PARCÁN, parcane, s.n. 1. Îngrăditură de lemn făcută pentru zăgăzuirea apelor. ♦ Bârnă întrebuinţată la construirea unui dig, a unui pod etc. 2. Fortificaţie făcută în trecut din bârne, scânduri etc.; zid de apărare, parapet. [var.: (reg.) părcán… … Dicționar Român
cavalier — CAVALIÉR, cavaliere, s.n. 1. Terasă înaltă, construită într o fortificaţie, pentru amplasarea tunurilor. 2. Cordon de pământ sau de alte materiale de a lungul unui drum, format prin curăţarea şanţurilor. [pr.: li er] – Din fr. cavalier. Trimis de … Dicționar Român
redan — REDÁN, redane, s.n. 1. Lucrare simplă de fortificaţie, alcătuită dintr un zid în formă de unghi ieşit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinţi alăturaţi, folosit în arhitectura… … Dicționar Român
redută — REDÚTĂ, redute, s.f. 1. Mic fort de apărare, de formă poligonală, înconjurat de şanţuri, folosit în trecut pentru apărarea circulară. 2. (înv.) Local public de petrecere cu muzică şi dans. – Din rus. redut, germ. Redoute, fr. redoute. Trimis de… … Dicționar Român
